Din nou în Oltenia

Nu am scris de mult un jurnal de misiune. De fapt, am scris destul rar în ultimul timp. M-am gândit să împărtășesc puțin cu cititorii mei ceva din ultimele experiențe din Oltenia. Cei drept nu am plecat cu toată inima, aveam planurile mele. La insistențele un frate colaborator, eu și Ovidiu Biciușcă ne-am alăturat unei echipe de misiune de suceveni din Londra, veniți voluntari pe meleagurile Olteniei.

Sediul Misiunii Agape din Valea Mare, Vâlcea

Am ajuns dimineața după o noapte nedormită. Fratele care ne-a dus îi plăcea viteza. El dorea să ne ducă cât mai repede, însă pentru mine o astfel de călătorie mă obosește grozav. Ajunși la sediul misiunii unde eram cazați am găsit o puzderie de oameni veseli, probabil că cei mai mulți erau sangvini ori cei care dominau discuțiile reușeau bine să-i scoată pe introvertiți din mediul lor.

Erau îngrămădiți într-un hol la o masă lungă. După micul dejun cu greu am găsit și noi un loc unde să ne odihnim, bineînțeles după ce s-a dus fiecare în treaba lui. După amiază s-a organizat o evanghelizare la Biserica Penticostala Sfânta Treime din Râmnicu-Vâlcea. Ni s-a dat sarcina să mergem pe străzile orașului și să împărțim invitații. Am observat că oltenii, din politețe nu spuneau „nu” însă „da-ul” lor era tot „nu”. Deși părea că nu vine nimeni, în final au venit ceva oameni. La sfârșit programului, oltenii din biserica locală ne-am omenit cu multă mâncare, zic eu care încerc să mănânc cât de cât cu măsură, mai ales seara.

Evanghelizare în Valea lui Stan

A doua zi, am mers într-un sat de țigani rudari numit Valea lui Stan. De mult nu am văzut un sat așa de plin de viață. În ciuda sărăciei vizibile, oamenii ne-au primit cu multă bucurie. Oamenii au stat de vorbă cu noi, au fost tineri care și-au mărturisit eșecurile și au spus că doresc să facă o schimbare în viața lor. Satul era cumva împărțit în două de un pârău. Dincolo de pod, mai aproape de capătul satului locuiau cei mai săraci oameni din sat.

Meșteșugari rudari în Valea lui Stan

Acolo am găsit și ceva meșteșugari care confecționau măturoaie, alții cozi pentru topoare sau pentru alte unelte. Oamenii se plângeau că legile silvice aplicate cu strictețe le interzic accesul la lemne de foc mai ales pentru comercializare, din această cauză mulți rudari au trebuit să plece în țările nordice la cerșit. Cei care nu și-au permis să plece trăiesc în case dărăpănate în sărăcie și mizerie. Frații din Londra au cântat, și ulterior, fratele Daniel Sepciuc a predicat din Cuvânt.

A treia zi am fost în Crețeni, un sat de rudari în apropiere de Drăgăsani, Vâlcea. În drum spre sat am avut o tamponare destul de gravă, deși nimeni nu a fost rănit, una dintre cele două mașini implicate a fost grav avariată și a trebuit remorcată. Am ajuns cu puțină întârziere în sat. În spatele satului se vedea digul masiv al râului Olt. Imediat am mers prin sat să chemăm oamenii.

Programul organizat pentru copiii din Crețeni

Deși nu era aceiași atmosferă ca la Valea lui Stan, copiii au venit la program în număr destul de mare. După amiază, înainte să înceapă programul de evanghelizare pentru adulți a început să plouă torențial. Imediat apa a început să curgă din toate părțile. A trebuit să facem canale cu sapa pentru a dirija apa în alte direcții, altfel ne inunda în cort. Ploaia a continuat toată după amiaza, așa că eu îmi pierdusem speranța că oamenii o să vină la cort. Totuși, Dumnezeu a lucrat la inima lor și în ciuda ploii și a frigului, oamenii au venit la cort, însă au fost și împotriviri. În apropriere era un bar. Unii care se aflau sub influența alcoolului au încercat să ne tulbure, dar în cele din urmă ne-am continuat lucrarea. 

Ajunși seara târziu la sediu misiunii, uzi și plini de frig, am mâncat și ne-am adunat cu toții la programul de seară. Ne-am rugat, am cântat și fiecare dintre cei ce trebuiau să plece au fost solicitați să spună câteva cuvinte. Ne-am despărțit cu greu, aveam multe de povestit, iar fiecare seară eram prea obosiți pentru a povesti. Frații din Londra au mai rămas, doar câțiva au venit la Suceava, așa că am venit cu ei. A fost o experiență plăcută să văd așa de mulți tineri implicați în misiune, mai ales că cei mai mulți erau de loc din localități sucevene. Am înțeles că grupul lor organizează de două ori pe an astfel de turnee în Oltenia. Mulțumesc și pe această cale fraților pentru cazare și masă, transport dar și pentru oportunitatea de a sluji împreună pentru a duce mesajul evangheliei în țara noastră. Dumnezeu să fie slăvit pentru harul și protecția Sa.