Trăim o perioadă în care răul a ajuns o normalitate. Saturaţia reclamelor murdare, televizorul, filmele pornografice şi mizeria digitală a ajuns o povară pentru societatea contemporană. Omul se învârte mereu în jurul imaginilor. Se dă o bătălie acerbă pentru a ni se capta atenţia cu tot felul de imagini. Mulţi strigă: este democraţie, facem ce vrem, alegem ce vrem, trăim cum vrem, privim la ce vrem! O nouă poluare în România, nu de praf, nu de zgomot şi nu de fumul automobilelor, ci de reclame obscene şi lipsite de bun simţ. Accentuez ideea că indiferent cât de mare şi de puternică ar fi o companie sau organizaţie, aceasta nu poate să amplaseze reclame cu conţinut obscen şi imoral. Reamintesc câteva rânduri din legea 148/2000 privind publicitatea.
Se interzice publicitatea care:
c) prejudiciază respectul pentru demnitatea umană şi morala publică;
e) atentează la convingerile religioase sau politice;
f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnităţii şi vieţii particulare a persoanelor;
Orice demers legal către instituţiile statului ar trebui să aibă rezultate. Cei ce fac marketing cu conţinut imoral îndemnând clienţii să cumpere haine şi lenjerie nu pot să facă publicitate încălcând legile. Autorităţile se miră de atâta violenţă, de atâtea violuri şi jafuri. Tribunalele şi închisorile sunt pline de oameni condamnaţi pentru aceste fapte anti-sociale. Păi de ce să se mire autorităţile şi guvernele țărilor democratice? Televizorul a devenit unealta de îndobitocire a popoarelor, care sunt saturate zilnic cu filmele Hollywood-ului pline de violenţă şi senzualitate. Guvernele atee au strigat mereu: fără religie şi fără Dumnezeu, omul este un rezultat al Bing-Bangului şi este într-o continuă evoluţie. Grozav mai evoluează omul! Nu am auzit de primari care să aibă în obiectivele electorale curățirea oraşelor de mizeria reclamelor. Arhitecţii oraşelor ar trebui să fie scandalizaţi de publicitatea murdară a oraşelor, de femeile care zac pe panouri cu o sticlă de bere sau alcool. Uneori nici măcar nu sunt inspirate şi forţează până chiar şi tradiţia căci băutori sunt bărbaţii, nu femeile, dar ce mai contează sau poate devin şi ele la fel de beţive ca şi bărbaţii. Aşa de mulţi oameni ne pun vieţile în pericol, când traversăm pe trecerea de pietoni sau când suntem în alte maşini, din cauza alcoolului. Cel puţin câteva intersecţii din oraşul Suceava au reclame luminate cu leduri care rulează mereu reclame cu bere. Când băutorul pătimaş stă un minut la semafor şi priveşte, cum curge berea în halbă, va porni cu gândul la bere şi va consuma bere la prima oprire, apoi îşi va continua drumul beat. Trebuie să moară mii de oameni din cauza beţivilor, ca în cele din urmă să se facă ceva. Unii cred că înăsprirea pedepselor este soluţia. Este şi aceasta una din soluţii, dar de ce să nu facem ceva ca să prevenim expunerea oamenilor la atâtea reclame cu bere şi alte băuturi alcoolice. Viciile nu au nevoie de reclamă pozitivă. Hei politicieni, poate auziţi vreunul. Primari, poate în campaniile voastre electorale preluaţi aceste ideii. Naţiunea vă va fi recunoscătoare, dar nu cât sunteţi în viaţă, pentru că aceste măsuri sunt nepopulare printre beţivi. Poate soţiile şi copiii lor vă vor mulţumi. Abia aştept să mai zică cineva că mor de grija altora!